Relief şi vegetaţie

Relief
Din punct de vedere geologicteritoriul comunei aparţine miocenului, pliocenului şi cuaternarului. Depozitele miocene sunt prezente pe versanţi, reprezentate prin nisip, pietrişuri, argile şi grohotişuri. Dealurile Chechişelului sunt rezultatul fragmentării platformelor de eroziune pliocen cuaternare din care au rămas creste de circa 150-200 m. altitudine relativă, care dă aspectul unui relief accidentat.
Formele de reliefîntâlnite sunt suprafeţe structurale şi versanţi. Acestea sunt afectate de alunecări de teren. De asemenea se întâlnesc lunci şi terase de-a lungul râului Chechişel şi a văii Lăpuşului. În general acestea sunt plane, cu denivelări foarte mici. 
Solurilesunt brune, podzolice acide şi grele în cea mai mare parte a hotarului argile marnoase cu intercalaţii de gresii. 
Reţeaua hidrograficăa comunei Dumbrăviţa este alcătuită din râul Chechiş, format din apele văilor Sasca care vine din hotarul oraşului Baia Sprie şi Valea Morii care izvorăşte de la poalele muntelui Mogoşa şi străbate satele Negreia şi Siseşti întâlnindu-se cu Sasca în satul Unguraş. De la sud de Mogoşa izvorăşte pârâul Bulzului, care străbate satele Dăneşti, Bontăieni şi Şindreşti şi se adună în satul Rus cu apele de la Unguraş, formând râul Chechişel. 

Vegetaţia
Diversitatea condiţiilor de relief, climatice, hidrografice şi de sol ale comunei Dumbrăviţa explică varietatea vieţii vegetale şi animale. Vegetaţia bogată dă un farmec şi prospeţime peisajului geografic dumbrăviţean. S-a dezvoltat o bogată vegetaţie reprezentată prin variate asociaţii lemnoase şi ierboase. 
În structura suprafeţelor cultivate ponderea cea mai mare o au culturile de grâu, porumb şi cartofi. Pomicultura ocupă un loc însemnat, având suprafeţe întinse cu meri şi pruni. În pădurile din comună speciile dominante sunt de stejar în amestec cu alte specii foioase. Astfel, în păduri gasim specii de gorun, stejar (Quercus robur), carpen (Carpenus lectulus), plop alb (Populus alba) şi plopul negru (Populus nigra), tei (Tillia cordata), fag (Fagus silvatica) şi specii răşinoase: molid (Picea excelsa), pin (Pinus montana) şi bradul (Abies alba). În unele crânguri sau izolat se întâlnesc măceşul (Rosa canina), păducelul (Crataegus manogyna), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea) şi unele plante agăţătoare ca hameiul (Humulus lupulus) şi curpanul de pădure (Clemantis vitalba).
De-a lungul apelor curgîtoare se întâlnesc plante hidrofile ca arinul (Alunus glutinosa), salcia albî (Salix alba) şi salcia roşie (Salix purpurea). Izolat se mai găseşte salcâmul (Robinia pseudocacia). 
Alături de speciile arborescente valoroase în păduri şi crânguri se mai află şi arbuşti ca: lemnul câinesc (Ligustum vulgare), socul (Sambucus ebuluc), rugul (Rosa canina), porumbarul (Prunus spinosa) şi altii. 
Dintre speciile ierboase în funcţie de relief şi de sol întâlnim în diferite asociaţii: părul porcului (Nardus stricta), iarba vântului, (Apera spica venti), feriga, pirul (Agropytum pepens), în locurile mai înalte şi iarba câmpului (Aqatis alaba), păiuşul (Festuca rubra), rogozul (Carex vulpina), iarba neagră (Serophularia nodosa)) şi pipirigul (Holoschoenus vulgaris) în zonele joase şi umede.